Page 43 - Lu stranu viaggiu
P. 43
e li puliticanti ca cunsigghia,
ca rari sunu i casi d'innuccenti
mancanza di mimoria di stu munnu.
Comu la morti genera li vermi,
ca guastannu ogni cosa cu la bava
arrusicanu cu custanza e forza
tuttu chiddu ca trovanu d'attornu
e l'ossa lassunu spurpati e janchi,
d'accussì l'angilu ribelli rumpi
li brigghia assemi a cu cumanna e guida
e sfascia comu nenti lu bon fattu,
di nivuru tingennu ed allurdannu
li cosi boni finu o puntu tali
di farli divintari brutti e tinti.
Scansatini Signuri di ssi cani! -
Arreri e spaddi ni lassammu tuttu La grutta di lu
lu munnu novu c'ha spuntari ancora piaciri sommu
e subitu davanti cumparivu
na grutta favulusa ca 'un vi dicu,
tutta azzurrata dintra e risplindenti.
Lu trasiri dda dintra detti paci
e l'ali misi a menti ch'era afflitta
pe’ cosi vitti e ditti pocu prima.
Mantu d'azzurru supra pratu d'oru,
tuttu stiddatu di ciuruti gigghia
'n capu a ceselli di fugghiami virdi,
mi si parò davanti all'impruvvisu
e ciavuru d'intensu paradisu
e musica divina si stamparu
nta li me sensi tutti arrimuddati.
L'occhiu stinnutu finu in funnu vitti,
comu acidduzzi in festa, genti nova
vistuta cu li robi di so tempi,
quannu passaru nta stu munnu certu.
Parravanu tra d'iddi e li paroli
cunfusi s'ammiscavanu a lu sonu.
C'era cu versi recitava a vuci
ca scrissi supra a terra tempu arreri,
cu s'abbrazzava, cu liggeva,
pag. 40